Portul popular, tesaturile
Tesaturile se realizau in razboaie, din ata de lana, canepa sau bumbac, de catre femei si fete. In acest mod se obtineau aproape toate produsele necesare imbracamintei, portului zilnic si de sarbatori, lenjerie de pat, covoare, presuri, saci si straiti. Tot in razboi erau realizate fete de masa, chindee, stergatori (prosoape), merindarite, fete de perna si altele. Majoritatea acestora erau decorate cu motive geometrice, florale, sau peisagistice.
Iscusinta si priceperea femeilor poate fi usor sesizata privind migaloasele broderii, franjuri si dantele care erau folosite la decorarea geamurilor, usilor si intrarilor. Cusutul a constituit o preocupare importanta a femeilor si fetelor, necesitand in acelasi timp o mare rabdare, pricepere, dar si un mod de exprimare a gustului estetic. La gulerele camasilor barbatesti, ale iilor pentru femei, la piept, la maneci, la poale, elementele preponderente erau puii, forme si modele interesante. Culori predominante utilizate la cusut erau negrul, galbenul, maro si mai rar rosu sau verde. Multe din acestea se realizau in trimpul iernii, in sezatori, cand se impletea armonios munca cu voia buna.
Portul popular are origini stravechi, fiind aproape identic cu cel al dacilor prezenti pe Columna lui Traian. Materialele de baza utilizate la confectionarea imbracamintei sunt: canepa, lana inul si pieile de animale. Portul barbatilor pe timp de vara, folosit in zilele lucratoare era compus din: camasa lunga cu maneci largi din canepa, pantaloni simpli din canepa, serparul ornamentat si cu buzunar cu care se incingeau la brau, cheptarul din postav sau bumbac, de obicei de culoare neagra. Pe cap purtau palarii cu veaca mica in care feciorii puneau flori sau pene , iar in picioare purtau opinci din piele de bou cu curele. In loc de ciorapi purtau obiele sau caltuni (un fel de ciorapi din panura).
Iarna imbracamintea era mai groasa, pantalonii fiind inlocuiti cu cioareci, care in partea inferioara erau indoiti in sus, iar peste camasa se purta cheptarul infundat din piele, cu elemente ornamentale, iar peste acesta se imbraca laibarul din postav alb, fara buzunare, iar mai tarziu se intrebuinta caputul din postav negru care avea si buzunare. Pe cap se purta o caciula de miel de culoare neagra.
Tinerii feciori, dar mai ales cu ocazia casatoriei purtau haine din panza mai fina, iar motivele ornamentale erau mai atent alese, in unele cazuri fiind cusute chiar de viitoarea mireasa.
Femeile tinere imbracau ii din panza alba cusute cu ciocanele, iar femeile in varsta aveau la manexci fodori.
O alta componenta a costumului femeiesc erau poalele din panza alba , mai largi in partea de jos peste care se prindea in fata sortul iar in spate catrinta. Aceste erau tesute in razboi avand diferite modele si benzi colorate. Deosebirea intre acestea consta in asezarea acelor benzi , astfel la sort benzile erau verticale iar la catrinta orizontale. Peste ie se purta cheptar din catifea cusut cu motive ornamentale , iar femeile varstnice purtau cheptar scurt din piele de oaie bogat ornamentat. Pana in deceniul trei al acestui secol, femeile purtau in picioare opinci cu obiele, iar mai tarziu ghete cu tureac inalt inalt sau cizme. Pe cap, femeile varstnice purtau „podoaba”, iar cele tinere naframa (baticul).
Copii pana la varsta scolara purtau rocul, care era o camasa lunga din canepa sau din material cumparat din pravalie.
Mirii anilor 1920-1940 foloseau o costumatie speciala compusa din camasa scurta cu polari, marunt incretiti, pantaloni tesuti in ochiuri, iar in picioare purtau ghete sau pantofi. Mireasa purta pe cap o coronita alcatuita din flori, oglinzi mici si margele, iar in partea din spate a coronitei erau prinse panglici de matase de diferite culori.
Costumul calusarilor, aproape identic cu al deverilor (chematorilor de la nunta), se compune din caciula negra din piele de miel, impodobita cu carliont alb cusut in zigzag intre doua siruri paralele, pana lunga de fazan prinsa cu doua fire de ata avand la capete ciucuri albi; camasa, polarii, serparul, pantalonii, zurgalai cu ciucuri, opincile cu golumb, panglica tricolora si cea rosie pentru vataf, bata cu profil hexagonal vopsita in tricolor, in forma de spirala.
In prezent, portul popular este folosit cu mare placere de catre tineri in activitatile cultural-artistice si de catre femeile din sat la importante sarbatori religioase.
Particularitati lingvistice
In graiul traditional se gasesc si astazi cuvinte si expresii cu specific local care dau muzicalitate si o culoare interesanta exprimarii si dilogului. Se pot exemplifica: ghie=vie, ghin=vin, ghinars=tuica, gais=petrol, lemnuse=chibrituri, oghiele=obiele, strinfi=ciorapi, lobos=cratita, cucuruz=porumb, ulcica=cana si altele.